Adevărul din spatele a 5 mituri pe care ni le-au spus părinţii

De-a lungul vieţii, părinţii, bunicii şi alte rude sau prieteni ne dau o mulţime de sfaturi. De cele mai multe ori acestea sunt bune şi adevărate. Însă uneori, se întâmplă să „moştenim” mituri urbane pe care le luăm de bune pentru că aşa le-am învăţat şi aşa le-au auzit şi crezut şi părinţii noştri de la ai lor.

Ca urmare a unora dintre aceste mituri urbane, copiii încep să se teamă de lucruri inofensive, iar atunci când ei vor deveni adulţi şi vor avea, la rândul lor copiii, vor transmite mai departe unele dintre aceste frici.

Puţini sunt cei care sunt dispuşi să verifice dacă aceste clişee au la bază un adevăr înainte de a le transmite copiilor. Ce fac majoritatea părinţilor când aud copiii trosnindu-şi degetele? Le spun că acest obicei le va afecta mâinile şi le va produce artrită mai târziu în viaţă. De unde ştiu ei asta? Pentru că aşa li s-a spus şi lor în copilărie. 

Din fericire, Ken Jennings a publicat recent o carte numită „Because I Said So! : The Truth Behind the Myths, Tales, and Warnings Every Generation Passes Down to Its Kids” în care tratează şi descifrează unele dintre cele mai răspândite mituri pe care le-am moştenit şi pe care le transmitem mai departe copiilor noştri. 

1. „Suflă pe rană, o să te doară mai puţin!”

Adevărul este că s-ar putea să te doară mai puţin dacă sufli peste o tăietură, însă oamenii de ştiinţă avertizează că, în realitate, acest lucru ar putea fi dăunător. 

„NU respiraţi peste o rană”, este sfatul medical pe care îl găsim pe site-ul National Library of Medicine. Motivul pentru care specialiştii ne sfătuiesc astfel este destul de simplu: gura este plină de bacterii, pe când orice rană trebuie să fie protejată împotriva expunerii la bacterii. 

Fireşte, nu există detalii notate în literatura medicală cu privire la infecţiile produse de mămicile care au suflat peste „bubiţele” copiilor, tocmai pentru că, probabil, acest obicei prezintă un risc destul de mic. 

Totuşi, evitaţi să suflaţi peste răni în speranţa de a calma durerea. Mai bine faceţi vânt cu o foaie de hârtie sau folosiţi o compresă cu apă rece. 

2. „Nu încerca ochelarii altei persoane, o să îţi afecteze vederea!”

ochelari

Mai toţi copiii care nu poartă ocehalri sunt curioşi şi vor să încerce ochelarii bunicii, a părinţilor sau a celorlalţi copii. Însă, de multe ori, părinţii sunt şocaţi: „Ce faci?! Dă-i jos! Vrei să îţi strici ochii?”

Această paranoia culturală este atât de răspândită încât a făcut subiectul unui supliment din ziarul de satiră The Onion, în 2010. 

Academia Americană de Oftalmologie susţine că purtarea ochelatilor cu dioptrii nepotrivite pentru perioade lungi de timp poate obosi ochii şi poate cauza dureri de cap. Ameţelile şi oboseala sunt cauzate de muşchii de la nivelul ochilor care sunt forţaţi să funcţioneze într-un mod neobişnuit pentru a se concentra. Durerea de cap, pe de altă parte, este cauzată, în mare, de perturbarea funcţiilor cerebrale şi a urechii interne care sunt afectate de stimulii vizuali pe care încearcă să îi proceseze. 

Însă, aceste simptome sunt temporare şi vor dipărea imediat după ce ne dăm jos ochelarii pe care îi încercăm. 

Cu toate acestea, specialiştii avertizează că purtarea unei perechi nepotrivite de ochelari pentru o perioadă lungă de timp poate cauza ambliopie („ochi leneş”). Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre situaţiile în care un copil probează ochelarii unui coleg. 

3. „Este prea puţină lumină şi îţi vei strica ochii dacă citeşti aici.”

Sute de ani, oamenii au citit la lumina lumânării şi cu toate acestea, acum, unul dintre principalele lucruri de care se îngrijesc părinţii este acela ca ai lor copii să aibă cât mai multă lumină atunci când citesc sau se uită la televizor. 

Însă, specialiştii spun altceva. „Cititul în lumina obscură nu afectează vederea. Însă, o lumină bună face ca cititul să se realizeze mai lesne şi previne oboseala ochilor”, subliniază reprezentanţii Academiei Americane de Oftalmologie. 

Ochiul uman a evoluat în perioada în care strămoşii noşti erau vânători-culegători cu scopul de a putea realiza cu succes multe sarcini. Însă acest proces de „scanare” de la stânga la dreapta pe care îl folosim noi asupra obiectelor aflate la o distanţă mică pentru a citi, nu reprezenta una dintre sarcinile pe care le realizau strămoşii noştri. 

Prin urmare, atunci când citim foarte mult pentru o perioadă lungă de timp, ochii noştri obosesc indiferent dacă avem lumină multă sau puţină.  

4. „Dacă îţi curge sânge din nas lasă capul pe spate!”

sange din nas

Este adevărat că dacă dăm capul pe spate s-ar putea să oprim sângele să curcă…din nări. Însă acest lucru nu stopează sângerarea, în sine. În schimb, o astfel de poziţie face ca sângele să curgă prin esofag, lucru care ne poate face să ne înecăm sau ne poate produce stări de vomă sau de ameţeală. 

Potrivit reprezentanţilor de la American Academy of Family Physicians, pentru a evita aceste neplăceri este indicat să ne aplecăm în faţă. Mai exact, ei spun să ne aşezăm, stând cu capul un pic aplecat. 

În cele mai multe cazuri, sângerarea se opreşte dacă aplicăm pentru cinci minute o compresă cu apă rece.

5. „Scoate-ţi plasturele şi lasă rana să se usuce, dacă vrei să se vindece mai repede!”

Acesta este unul dintre clasicele sfaturi date de dr. mama, dr. tata sau dr. buni. „Cum să ţi se vindece rana şi să facă coajă, dacă tu nu îndepărtezi bandajul? Umezeala o împiedică să se vindece”, susţin mulţi părinţi.

În realitate, mitul bandajului care împiedică vindecarea a fost „demontat” încă din anul 1962, când medicul britanic George Winter a publicat un studiu asupra influenţei pe care o are umezeala în vindecarea rănilor.

În studiu, Winter a folosit un bisturiu pentru a realiza mai multe tăieturi pe spatele unor porci tineri. Apoi, el a comparat viteza de vindecare a porcilor care au avut rănile bandajate cu cea a porcilor nebandajaţi. Rezultatele au arătat că celulele epiteliale au crescut de două ori mai repede în cazul rănilor umede, neaerisite, păstrate sub pansament.

De atunci şi până acum au mai existat nenumărate studii realizate pe subiecţi umani şi care au susţinut această concluzie.

Aşadar, o rană ar trebui să rămână acoperită pentru cel puţin 5 zile astfel încât vasele de sânge să se poată dezvolta în voie. În caz contrar, atunci când rana este aerisită în această perioadă incipientă de vindecare, un număr considerabil de celule noi nu vor supravieţui şi astfel procesul de vindecare este mai anevoios.

Sursa: descopera.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *